Ezra 9 - Neemia 3

Nouă Traducere În Limba Română

Criza spirituală a iudeilor repatriaţi şi rugăciunea lui Ezra

9 După ce s-au isprăvit toate acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine, zicându-mi: „Poporul lui Israel, inclusiv preoţii şi leviţii, nu s-au separat de popoarele ţărilor dimprejur, ci s-au dedat la necurăţiile canaaniţilor, hitiţilor, periziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor. ² Ei şi-au luat soţii dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât şi pentru fiii lor. Neamul cel sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele ţărilor dimprejur, iar cei dintâi care au fost necredincioşi au fost chiar căpeteniile şi dregătorii.“

³ Când am auzit vestea aceasta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua. Mi-am smuls păr din cap şi din barbă şi m-am lăsat jos înmărmurit. ⁴ S-au strâns la mine toţi aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioşia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas aşa îngrozit până la jertfa de seară. ⁵ Apoi, la jertfa de seară, m-am ridicat din starea mea smerită, cu hainele şi cu mantaua sfâşiate, m-am plecat pe genunchi şi, întinzând mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, ⁶ am zis:

10 În timp ce Ezra se ruga şi se destăinuia plângând şi stând cu capul plecat înaintea Casei lui Dumnezeu, s-a strâns la el o mare mulţime de bărbaţi, de femei şi de copii din Israel. Şi poporul a început astfel să plângă şi el cu amar. ² Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre urmaşii lui Elam, a luat cuvântul şi i-a zis lui Ezra: „I-am fost necredincioşi Dumnezeului nostru, căsătorindu-ne cu femei străine, care fac parte din popoarele ţării! Dar, în ciuda acestui lucru, încă mai există speranţă pentru Israel! ³ Să încheiem acum un legământ cu Dumnezeul nostru, angajându-ne să izgonim toate femeile acestea şi pe cei ce li s-au născut, potrivit cu sfatul stăpânului meu şi a celor ce se tem de porunca Dumnezeului nostru. Să se facă după Lege! ⁴ Ridică-te, căci este responsabilitatea ta, iar noi vom fi alături de tine! Fii tare şi lucrează!“

⁵ Ezra s-a ridicat şi le-a pus pe căpeteniile preoţilor şi ale leviţilor şi pe tot poporul lui Israel să jure că vor face ce s-a hotărât. Şi ei au jurat. ⁶ Ezra s-a retras dinaintea Casei lui Dumnezeu şi s-a dus în odaia lui Iehohanan, fiul lui Eliaşib. Când a intrat acolo, pâine nu a mâncat şi apă nu a băut, căci a continuat să bocească necredincioşia celor ce fuseseră în captivitate. ⁷ Au răspândit în Iuda şi în Ierusalim vestea ca toţi cei întorşi din captivitate să se strângă la Ierusalim, ⁸ urmând ca, potrivit sfatului căpeteniilor şi al celor din sfatul bătrânilor, toţi aceia care nu vor veni în trei zile să fie deposedaţi de toată averea şi să fie separaţi de adunarea celor întorşi din captivitate.

⁹ În trei zile, toţi bărbaţii lui Iuda şi ai lui Beniamin s-au strâns la Ierusalim – era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea în piaţeta dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurând din cauza veştii şi din cauza ploii. ¹⁰ Preotul Ezra s-a ridicat şi le-a zis:

– Aţi fost necredincioşi şi v-aţi căsătorit cu femei străine, adăugând astfel la vina lui Israel. ¹¹ Daţi slavă^[a] acum Domnului, Dumnezeul strămoşilor voştri, şi împliniţi voia Lui! Separaţi-vă de popoarele din ţară şi de soţiile străine!

¹² Toată adunarea a răspuns cu glas tare:

– Vom face precum ne-ai spus! ¹³ Poporul însă este numeros, iar vremea este ploioasă şi nu putem sta afară. De altfel, aceasta nu este o treabă de o zi sau două, căci sunt mulţi printre noi care au păcătuit în această privinţă. ¹⁴ Să rămână căpeteniile noastre în locul întregii adunări. Apoi toţi cei din cetăţile noastre care şi-au luat soţii străine să vină la date stabilite împreună cu cei din sfatul bătrânilor şi cu judecătorii cetăţii respective, până se va abate de la noi mânia aprigă a Dumnezeului nostru cu privire la acest lucru.

¹⁵ Doar Ionatan, fiul lui Asael, şi Iahzeia, fiul lui Tikva, au fost împotrivă, ei fiind susţinuţi de Meşulam şi de levitul Şabtai. ¹⁶ Prin urmare, cei întorşi din captivitate au făcut cum s-a propus. L-au ales pe preotul Ezra şi au numit căpetenii de familii, potrivit familiilor lor. Aceştia s-au aşezat să cerceteze problema în prima zi a lunii a zecea. ¹⁷ În prima zi a lunii întâi au isprăvit de rezolvat problema în legătură cu toţi bărbaţii care se căsătoriseră cu femei străine.

Cei vinovaţi de căsătorii mixte

¹⁸ Dintre urmaşii preoţilor, iată-i pe cei pe care i-au găsit căsătoriţi cu femei străine:

dintre urmaşii lui Iosua, fiul lui Ioţadak, şi dintre fraţii săi:

¹⁹ Ei s-au înţeles să le alunge pe soţiile lor şi au adus pentru vina lor un berbec din turmă ca jertfă pentru vină.

²⁰ Dintre urmaşii lui Imer:

²¹ dintre urmaşii lui Harim:

²² dintre urmaşii lui Paşhur:

²³ dintre leviţi:

²⁴ dintre cântăreţi:

dintre portari:

²⁵ Dintre ceilalţi din Israel:

dintre urmaşii lui Paroş:

²⁶ dintre urmaşii lui Elam:

²⁷ dintre urmaşii lui Zatu:

²⁸ dintre urmaşii lui Bebai:

²⁹ dintre urmaşii lui Bani:

³⁰ dintre urmaşii lui Pahat-Moab:

³¹ dintre urmaşii lui Harim:

³³ dintre urmaşii lui Haşum:

³⁴ dintre urmaşii lui Bani:

⁴³ dintre urmaşii lui Nebo:

⁴⁴ Toţi aceştia se căsătoriseră cu femei străine şi unii chiar avuseseră fii cu ele.^[c]

Rugăciunea lui Neemia

1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia.

În luna Chislev^[d], în al douăzecilea an, în timp ce mă aflam în citadela Susei, ² unul din fraţii mei, Hanani, a sosit din Iuda împreună cu câţiva bărbaţi. I-am întrebat despre iudeii care supravieţuiseră, cei rămaşi după captivitate, şi despre Ierusalim. ³ Ei mi-au răspuns astfel: „Supravieţuitorii, cei care au rămas după captivitate, sunt acolo, în provincie, în necaz mare şi ruşine! Zidul Ierusalimului este dărâmat, iar porţile lui sunt arse.“

⁴ Când am auzit aceste lucruri, m-am aşezat jos, am plâns şi am bocit câteva zile. Am postit şi m-am rugat Dumnezeului cerurilor, ⁵ zicând astfel:

Pe atunci eram paharnicul împăratului.

Neemia, trimis de Artaxerxes la Ierusalim

2 În luna Nisan^[f], în al douăzecilea an al domniei împăratului Artaxerxes^[g], pe când vinul fusese pus înaintea lui, am luat vin şi l-am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui. ² Împăratul mi-a zis:

– De ce ai faţa aşa tristă? Văd că nu eşti bolnav, deci nu poate fi decât o întristare a inimii!

Atunci mi s-a făcut foarte frică ³ şi i-am răspuns împăratului:

– Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am faţa tristă când cetatea unde se află mormintele strămoşilor mei este în ruine, iar porţile ei au fost mistuite de foc?

⁴ – Ce-mi ceri? m-a întrebat împăratul.

M-am rugat Dumnezeului cerurilor, ⁵ după care i-am zis împăratului:

– Dacă împăratul găseşte de cuviinţă şi dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoşilor mei, ca să o rezidesc.

⁶ – Cât va dura călătoria ta şi când te vei întoarce? m-a întrebat împăratul, având-o pe împărăteasă alături.

Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor şi mi-a dat voie să plec. I-am mai zis împăratului:

⁷ – Dacă împăratul găseşte de cuviinţă, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste râu^[h], ca să-mi dea voie să trec când voi ajunge în Iuda ⁸ şi o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui.

Împăratul mi-a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. ⁹ Am ajuns la guvernatorii provinciei de peste râu şi le-am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine nişte căpetenii de oştire şi nişte călăreţi. ¹⁰ Când Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s-au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele israeliţilor.

Neemia inspectează zidurile Ierusalimului

¹¹ Când am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo timp de trei zile. ¹² Apoi m-am trezit noaptea şi am luat cu mine câţiva oameni, fără să spun nimănui ce mi-a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine nici un alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare. ¹³ Am ieşit noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat înspre Izvorul Balaurului^[i] şi înspre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu atenţie la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, şi la porţile lui care fuseseră mistuite de foc. ¹⁴ Când am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Iazul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream. ¹⁵ Am urcat apoi, trecând prin vale – era tot noapte – şi m-am uitat cu atenţie la zid, după care am reintrat prin Poarta Văii şi m-am întors. ¹⁶ Dregătorii nu ştiau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoţilor, nici nobililor, nici leviţilor, nici dregătorilor şi nici celorlalţi slujbaşi. ¹⁷ Atunci le-am zis:

– Vedeţi starea nenorocită în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porţile lui sunt mistuite de foc. Haideţi să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ruşine!

¹⁸ Şi le-am povestit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu faţă de mine şi cuvintele pe care mi le-a spus împăratul.

– Haidem să zidim! au zis ei, încurajându-se pentru această lucrare bună.

¹⁹ Când horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, şi arabul Gheşem au aflat aceasta, ne-au batjocorit şi ne-au dispreţuit, zicând:

– Ce faceţi voi acolo? Vă răzvrătiţi împotriva împăratului?

²⁰ Eu le-am răspuns astfel:

– Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă! Noi, slujitorii Lui, vom începe să rezidim. Cât despre voi, nu aveţi nici moştenire, nici drepturi şi nici pomenire în Ierusalim.

Organizarea lucrărilor

3 Marele preot Eliaşib împreună cu rudele sale dintre preoţi au început să rezidească Poarta Oilor. Au sfinţit-o şi i-au pus porţile; au rezidit până la Turnul celor O Sută, pe care l-au sfinţit, şi până la Turnul lui Hananel. ² Oamenii din Ierihon au rezidit următoarea parte a zidului, iar Zacur, fiul lui Imri, pe următoarea. ³ Urmaşii lui Hasenaa au rezidit Poarta Peştilor; au placat-o cu scânduri şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. ⁴ Meremot, fiul lui Uria, fiul lui Hakoţ, a restaurat următoarea parte a zidului, iar Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabel, pe următoarea; Ţadok, fiul lui Baana, a restaurat următoarea parte a zidului. ⁵ Apoi următoarea parte a fost restaurată de oamenii din Tekoa; nobilii lor însă nu au pus umărul la lucrarea stăpânilor^[j] lor. ⁶ Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam, fiul lui Besodia, au restaurat Poarta Veche. Ei au placat-o cu scânduri şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. ⁷ Următoarea parte a zidului au restaurat-o ghivonitul Melatia şi meronotitul Iadon, care erau oameni din Ghivon şi din Miţpa, teritorii aflate sub autoritatea guvernatorului provinciei de peste râu.^{[k] 8} Uziel, fiul lui Harhaia, unul dintre aurari, a restaurat următoarea parte a zidului, iar Hanania, unul dintre producătorii de miresme, pe următoarea. Au refăcut Ierusalimul până la Zidul cel Lat.

⁹ Refaia, fiul lui Hur, conducător peste jumătate din ţinutul Ierusalimului, a restaurat următoarea parte a zidului. ¹⁰ După aceea, următoarea parte a zidului a restaurat-o Iedaia, fiul lui Harumaf, chiar în dreptul casei sale, iar Hatuş, fiul lui Haşabnia, pe următoarea. ¹¹ O altă parte a zidului şi Turnul Cuptoarelor au fost restaurate de Malchia, fiul lui Harim şi de Haşub, fiul lui Pahat-Moab. ¹² Şalum, fiul lui Haloheş, conducător peste cealaltă jumătate din ţinutul Ierusalimului, însoţit fiind de fiicele sale, a restaurat următoarea parte. ¹³ Hanun şi locuitorii din Zanoah au restaurat Poarta Văii. Ei au rezidit-o şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. Tot ei au mai restaurat şi o mie de coţi^[l] de zid, până la Poarta Gunoiului. ¹⁴ Malchia, fiul lui Recab, conducătorul ţinutului Bet-Hacherem, a restaurat Poarta Gunoiului. El a rezidit-o şi i-a pus porţile, încuietorile şi zăvoarele.

¹⁵ Şalum, fiul lui Col-Hoze, conducătorul ţinutului Miţpei, a restaurat Poarta Izvorului. El a rezidit-o, i-a făcut acoperiş şi i-a pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. A mai restaurat şi zidul Iazului Siloamului^[m] aflat în apropierea grădinii regelui, până la treptele care coboară din Cetatea lui David. ¹⁶ După el, Neemia, fiul lui Azbuk, conducător peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a restaurat partea care se întinde până în dreptul mormintelor^[n] lui David, până la iazul artificial şi până la Casa Vitejilor. ¹⁷ După el, leviţii, conduşi de Rehum, fiul lui Bani, au restaurat următoarea parte a zidului; a urmat apoi, pentru ţinutul său, Haşabia, conducător peste jumătate din ţinutul Cheilei, ¹⁸ iar după aceea rudele lor împreună cu Binui^[o], fiul lui Henadad, conducător peste cealaltă jumătate din ţinutul Cheilei. ¹⁹ Ezer, fiul lui Iosua, conducătorul Miţpei, a restaurat o altă parte a zidului, cea din faţa drumului care duce la depozitul de arme, la contrafortul din unghiul zidului. ²⁰ A urmat Baruc, fiul lui Zabai, care a restaurat cu multă râvnă o altă parte a zidului, adică de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliaşib.

²¹ A urmat Meremot, fiul lui Uria, fiul lui Hakoţ, care a restaurat o altă parte a zidului, adică de la poarta casei lui Eliaşib până la capătul casei lui Eliaşib. ²² După el, preoţii din împrejurimile Ierusalimului au restaurat următoarea parte. ²³ Apoi următoarea parte a fost restaurată de Beniamin şi Haşub, chiar în dreptul caselor lor, iar Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a restaurat zidul de lângă casa sa. ²⁴ După ei, o altă parte a zidului a restaurat-o Binui, fiul lui Henadad, cea din dreptul casei lui Azaria până la unghi şi până la colţ. ²⁵ Palal, fiul lui Uzai, a restaurat următoarea parte în dreptul unghiului şi a turnului care iese în afară din palatul de sus al regelui, aproape de curtea temniţei. După el, Pedaia, fiul lui Paroş, ²⁶ şi slujitorii de la Templu, care locuiau în Ofel^[p], au restaurat zidul până în dreptul Porţii Apelor, înspre răsărit şi până la turnul care iese în afară. ²⁷ Au urmat oamenii din Tekoa care au restaurat o altă parte a zidului, începând din dreptul marelui turn care iese în afară şi până la zidul Ofelului.

²⁸ Preoţii au restaurat partea de deasupra a Porţii Cailor, fiecare în dreptul casei sale. ²⁹ A urmat Ţadok, fiul lui Imer, care a restaurat în dreptul casei lui, după care Şemaia, fiul lui Şecania, păzitorul Porţii de Răsărit, a restaurat şi el. ³⁰ Au urmat Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanun, al şaselea fiu al lui Ţalaf, care au restaurat o altă parte a zidului. După ei a urmat Meşulam, fiul lui Berechia, care a restaurat în dreptul chiliei lui. ³¹ A urmat Malchia, unul dintre aurari, care a restaurat până în dreptul caselor slujitorilor de la Templu şi ale negustorilor, până în dreptul Porţii de Control şi până la odaia de deasupra colţului, ³² iar de la odaia de deasupra colţului până la Poarta Oilor au restaurat aurarii şi negustorii.