Matei 3-10

Nouă Traducere În Limba Română

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

3 În acele zile, Ioan Botezătorul a venit în pustia Iudeii şi a început să predice. ² El spunea: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor^[a] este aproape!“ ³ El este acela despre care s-a vorbit prin profetul Isaia care zice:

⁴ Ioan purta o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. Hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică.

⁵ Cei din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toată regiunea Iordanului au început să vină la el ⁶ şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.

⁷ Dar când a văzut că mulţi farisei^[c] şi saduchei^[d] vin la botezul lui, Ioan le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! ⁸ Faceţi roade vrednice de pocăinţă! ⁹ Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: «Îl avem ca tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Avraam copii chiar şi din pietrele acestea! ¹⁰ Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. ¹¹ Eu vă botez cu^[e] apă spre pocăinţă, dar după Mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. ¹² El Îşi are în mână furca de treierat; Îşi va curăţi aria de treierat şi Îşi va strânge grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge“.

Botezul lui Isus

¹³ Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. ¹⁴ Însă Ioan încerca să-L oprească spunând:

– Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?

¹⁵ Isus i-a răspuns:

– Lasă să fie aşa acum, căci se cuvine să împlinim tot ce este drept.

Atunci Ioan a încuviinţat. ¹⁶ Imediat după ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi iată că cerurile (Îi)^[f] erau deschise şi L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste El^[g]. ¹⁷ Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!“^[h]

Ispitirile lui Isus

4 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul^[i]. ² Isus a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi^[j] şi apoi a flămânzit. ³ Atunci ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis:

– Dacă^[k] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!

⁴ Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁵ Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streaşina Templului ⁶ şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:

şi

⁷ Isus i-a răspuns:

– De asemenea este scris: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“^[n]

⁸ Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate regatele lumii şi splendoarea lor. ⁹ Apoi I-a zis:

– Toate acestea Ţi le voi da Ţie dacă te vei prosterna şi mi te vei închina.

¹⁰ Atunci Isus i-a răspuns:

– Pleacă, Satan, căci este scris:

¹¹ Atunci diavolul a plecat de la El. Şi iată că nişte îngeri au venit să-I slujească.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

¹² Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. ¹³ A părăsit Nazaretul şi S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare^[p], în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali, ¹⁴ ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

¹⁷ De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!“

Chemarea primilor apostoli

¹⁸ În timp ce mergea pe malul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi, pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau un năvod în mare, căci erau pescari. ¹⁹ El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ ²⁰ Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.

²¹ Mergând mai departe de acolo, El a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, şi îşi cârpeau năvoadele. Isus i-a chemat, ²² iar ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.

Isus vindecă bolnavii

²³ Isus călătorea prin toată Galileea, dând învăţătură în sinagogile^[s] lor, predicând Evanghelia^[t] Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care erau în popor. ²⁴ Vestea despre El s-a răspândit în toată Siria^[u]. Oamenii îi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli sau dureri, pe cei demoniaci, pe cei epileptici^[v] şi pe cei paralizaţi, iar El îi vindeca. ²⁵ Îl urmau mulţimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis^[w], din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Predica de pe Munte: Fericirile

5 Când a văzut Isus mulţimile, a urcat pe munte^[x] şi S-a aşezat jos. Ucenicii Săi au venit la El, ² iar El a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:

¹¹ Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind)^[z] împotriva voastră, din pricina Mea! ¹² Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!

Sarea pământului şi lumina lumii

¹³ Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

¹⁴ Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. ¹⁵ Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. ¹⁶ Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.

Isus şi împlinirea Legii

¹⁷ Să nu credeţi că am venit să anulez Legea sau Profeţii^[aa]! Nu am venit să anulez, ci să împlinesc. ¹⁸ Căci adevărat vă spun că, atâta vreme cât nu vor trece cerul şi pământul, nici măcar o iotă^[ab] sau o parte a vreunei litere^[ac] nu va fi înlăturată din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile. ¹⁹ Aşa că oricine încalcă una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Dar oricine le împlineşte şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor. ²⁰ Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.

Despre mânie şi ucidere

²¹ Aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi!^[ad] Oricine ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii». ²² Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său^[ae] va cădea sub pedeapsa judecăţii şi oricine îi va zice fratelui său: «Prostule!^[af]» va cădea sub pedeapsa Sinedriului^[ag]; iar cel ce-i va zice: «Nebunule^[ah]!» va cădea sub pedeapsa focului Gheenei^[ai].

²³ Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, ²⁴ lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te mai întâi să te împaci cu fratele tău. Apoi vino şi adu-ţi darul.

²⁵ Caută să te împaci cât mai repede cu acuzatorul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva acuzatorul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în închisoare! ²⁶ Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul codrantes^[aj]!

Despre adulter şi divorţ

²⁷ Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter!»^[ak]. ²⁸ Dar Eu vă spun că oricine se uită cu poftă la o femeie a şi comis adulter cu ea în inima lui. ²⁹ Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuieşti, scoate-l afară şi aruncă-l, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul. ³⁰ Iar dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuieşti, taie-o şi arunc-o, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi meargă în Gheenă tot trupul. ³¹ S-a mai zis: «Oricine divorţează de soţia lui să-i dea o carte de despărţire»^[al]. ³² Dar Eu vă spun că oricine divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de imoralitate^[am], o împinge să comită adulter, iar cel ce se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite şi el adulter.

Despre jurăminte

³³ Din nou, aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale»^[an]. ³⁴ Dar Eu vă spun să nu juraţi deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu; ³⁵ nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat; ³⁶ să nu juri nici măcar pe capul tău, pentru că nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. ³⁷ Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» şi «Nu» să fie «Nu»^[ao]. Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

Despre răzbunare

³⁸ Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte»^[ap]. ³⁹ Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci aceluia care te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. ⁴⁰ Celui ce vrea să te dea în judecată şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi haina, ⁴¹ iar dacă cineva te obligă^[aq] să mergi cu el o milă^[ar], mergi cu el două mile. ⁴² Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi.

Iubirea duşmanilor

⁴³ Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe semenul tău^[as] şi să-l urăşti pe duşmanul tău». ⁴⁴ Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii^[at] şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută, ⁴⁵ ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. ⁴⁶ Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare colectorii de taxe^[au] nu fac la fel?

⁴⁷ Şi dacă vă întâmpinaţi cu dragoste doar fraţii, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare neamurile^[av] nu fac la fel? ⁴⁸ Fiţi deci desăvârşiţi, aşa cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit!

Despre milostenie

6 Luaţi seama să nu vă îndepliniţi dreptatea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei! Altminteri, nu veţi mai primi nicio răsplată de la Tatăl vostru, Care este în ceruri!

² Aşa că, atunci când faci milostenie, nu suna din trâmbiţă înaintea ta, cum fac ipocriţii în sinagogi şi pe străzi, ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au primit răsplata! ³ Tu însă când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, ⁴ pentru ca milostenia ta sa fie făcută în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Despre rugăciune

⁵ Atunci când vă rugaţi, să nu fiţi ca ipocriţii, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au primit răsplata! ⁶ Ci tu, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa după tine şi roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti. ⁷ Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte, cum fac neamurile^[aw] care cred că, dacă spun multe cuvinte, vor fi ascultaţi. ⁸ Voi să nu fiţi ca ei, pentru că Tatăl vostru ştie de ce anume aveţi nevoie mai înainte ca voi să-I cereţi. ⁹ Iată deci cum trebuie să vă rugaţi:

¹⁴ Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, şi Tatăl vostru cel ceresc vi le va ierta vouă, ¹⁵ dar dacă nu-i iertaţi pe oameni, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile.

Despre post

¹⁶ Atunci când postiţi, să nu afişaţi nişte feţe posomorâte ca ipocriţii care îşi urâţesc feţele, ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata! ¹⁷ Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ¹⁸ ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Despre adevăratele comori

¹⁹ Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde le distrug moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ²⁰ ci adunaţi-vă comori în cer, unde nu le distrug moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. ²¹ Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

²² Ochiul este felinarul trupului.^[bc] Dacă ochiul tău este sănătos^[bd], tot trupul tău va fi plin de lumină, ²³ dar dacă ochiul tău este rău^[be], atunci tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

²⁴ Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona^[bf].

Despre îngrijorări

²⁵ De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca! Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? ²⁶ Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu adună în hambare. Şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai valoroşi decât ele? ²⁷ Şi apoi, cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la firul vieţii lui^[bg]?!

²⁸ Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc. ²⁹ Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! ³⁰ Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?!

³¹ Aşadar, să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?», ³² căci toate aceste lucruri neamurile le caută! Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. ³³ Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu)^[bh] şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ³⁴ Nu vă îngrijoraţi deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Îi este de ajuns zilei necazul ei.

Paiul şi bârna

7 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. ² Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. ³ De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?! ⁴ Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», când iată că tu ai o bârnă în ochiul tău?! ⁵ Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!

⁶ Să nu le daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu vă aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor, ca nu cumva porcii să le calce în picioare, şi apoi câinii să se întoarcă să vă sfâşie.

Cereţi, căutaţi, bateţi

⁷ Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! ⁸ Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.

⁹ Cine este omul acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să-i dea o piatră? ¹⁰ Sau care, atunci când acesta îi cere un peşte, să-i dea un şarpe? ¹¹ Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, Care este în ceruri, le va da lucruri bune celor ce I le cer! ¹² Tot ceea ce aţi dori deci să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel! Căci în aceasta sunt cuprinseă Legea şi Profeţii^[bi].

Poarta îngustă

¹³ Intraţi pe poarta cea îngustă! Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! ¹⁴ Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o găsesc.

Să recunoşti „pomul“ după „roade“

¹⁵ Păziţi-vă de profeţii falşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi feroce. ¹⁶ Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Culeg oare oamenii struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? ¹⁷ Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar orice pom stricat face roade stricate. ¹⁸ Un pom bun nu poate face roade stricate şi un pom stricat nu poate face roade bune. ¹⁹ Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. ²⁰ Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte.

²¹ Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. ²² Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» ²³ Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»

Casa zidită pe stâncă

²⁴ De aceea oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le împlineşte va fi asemănat cu un om înţelept, care şi-a construit casa pe stâncă. ²⁵ S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia pusă pe stâncă. ²⁶ Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le pune în practică va fi asemănat cu un om nesăbuit, care şi-a construit casa pe nisip. ²⁷ S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, şi ea s-a prăbuşit, iar prăbuşirea i-a fost mare.“

²⁸ După ce a terminat Isus de spus cuvintele acestea, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui, ²⁹ căci El îi învăţa ca Unul Care avea autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

Vindecarea unui bolnav de lepră

8 Când a coborât Isus de pe munte, mulţimile L-au urmat. ² Şi iată că un lepros^[bj] a venit la El, I s-a închinat şi I-a zis:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[bk]!

³ Isus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat a fost curăţit de lepra lui. ⁴ Isus i-a zis:

– Vezi să nu spui nimănui, ci du-te să te arăţi preotului şi adu darul pe care l-a poruncit Moise^[bl], ca mărturie pentru ei!

Credinţa centurionului^[bm]

⁵ Când a intrat Isus în Capernaum, a venit la El un centurion^[bn] care L-a rugat ⁶ şi I-a zis astfel:

– Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă şi se chinuie cumplit!

⁷ Isus i-a zis:

– Voi veni şi-l voi vindeca.

⁸ Dar centurionul a răspuns:

– Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci spune doar un cuvânt şi slujitorul meu va fi vindecat! ⁹ Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când îi spun unuia: „Du-te!“, el se duce, iar când îi spun altuia: „Vino!“, el vine. De asemenea, când îi spun sclavului meu: „Fă cutare lucru!“, el îl face.

¹⁰ Isus s-a mirat când l-a auzit şi le-a zis celor ce erau cu El:

– Adevărat vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit pe cineva cu o credinţă aşa de mare! ¹¹ Şi vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi se vor aşeza la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia Cerurilor. ¹² Dar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

¹³ Apoi Isus i-a zis centurionului:

– Du-te! Facă-ţi-se după cum ai crezut!

Şi slujitorul acestuia a fost vindecat chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mai mulţi bolnavi

¹⁴ Isus a intrat apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat şi având febră. ¹⁵ El i-a atins mâna şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat şi a început să-I slujească.

¹⁶ Seara, au adus la Isus mulţi demoniaci, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, ¹⁷ ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

Preţul urmării lui Isus

¹⁸ Când a văzut Isus mulţimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. ¹⁹ Chiar atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis:

– Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

²⁰ Isus i-a răspuns:

– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului^[bp] nu are unde să-Şi odihnească capul.

²¹ Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:

– Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!^[bq]

²² Isus i-a răspuns:

– Urmează-Mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!

Isus linişteşte furtuna

²³ Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. ²⁴ Şi iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri.^[br] Isus dormea. ²⁵ Ucenicii au venit la El şi L-au trezit, spunându-I:

– Doamne, scapă-ne, căci pierim!

²⁶ Însă Isus le-a zis:

– De ce sunteţi atât de fricoşi, puţin credincioşilor?

Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. ²⁷ Oamenii au rămas uimiţi şi au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?“^[bs]

Isus vindecă doi gadareni demoniaci

²⁸ Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gadarenilor^[bt], L-au întâlnit doi demoniaci, care ieşeau din morminte. Erau atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. ²⁹ Şi iată că ei au început să strige:

– Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

³⁰ Ceva mai departe de ei, păştea o turmă mare de porci. ³¹ Demonii L-au rugat:

– Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma aceea de porci!

³² El le-a zis:

– Duceţi-vă.

Ei au ieşit afară şi au intrat în porci. Şi deodată întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în apă^[bu], şi s-a înecat. ³³ Porcarii au fugit, s-au dus în cetate şi au povestit totul, inclusiv ceea ce s-a întâmplat cu cei demoniaci. ³⁴ Şi iată că toţi cei din cetate au ieşit să-L întâlnească pe Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din regiunea lor.

Vindecarea unui paralitic

9 Atunci Isus S-a suit în barcă, a traversat înapoi marea şi S-a dus în cetatea Lui^[bv]. ² Şi iată că nişte oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat^[bw]. Când le-a văzut Isus credinţa, i-a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!“ ³ Atunci unii cărturari şi-au zis în ei înşişi: „Acest Om blasfemiază!“ ⁴ Isus însă, cunoscându-le gândurile, a zis: „De ce gândiţi lucruri rele în inimile voastre? ⁵ Căci ce este mai uşor a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? ⁶ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis paraliticului: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“

⁷ Şi el s-a ridicat şi s-a dus acasă. ⁸ Mulţimile s-au înfricoşat când au văzut lucrul acesta şi L-au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a le-dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoşii“

⁹ Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, şezând la masa unde se colectau taxele^[bx] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“. El s-a ridicat şi L-a urmat.

¹⁰ În timp ce Isus stătea la masă în casa lui Matei, iată că mulţi colectori de taxe şi păcătoşi^[by] au venit să ia masa împreună cu El şi cu ucenicii Săi.

¹¹ Când au văzut fariseii lucrul acesta, i-au întrebat pe ucenicii lui Isus:

– De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?

¹² Însă Isus i-a auzit şi le-a zis:

– Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. ¹³ Duceţi-vă să învăţaţi ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“^[bz] Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

¹⁴ Atunci ucenicii lui Ioan au venit la El şi L-au întrebat:

– De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?

¹⁵ Isus le-a răspuns:

– Se pot jeli nuntaşii atâta vreme cât mirele este cu ei? Vor veni însă zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. ¹⁶ Nimeni nu pune o bucată de pânză nouă la o haină veche, căci peticul se va desprinde din haină şi ruptura se va face mai mare. ¹⁷ Şi nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, burdufurile se vor crăpa, vinul se va vărsa şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi astfel se păstrează amândouă.

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

¹⁸ În timp ce Isus spunea aceste lucruri, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea tocmai a murit, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea şi va trăi!“ ¹⁹ Isus S-a ridicat şi a plecat în urma lui împreună cu ucenicii Săi.

²⁰ Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei Lui. ²¹ Căci îşi zicea: „Dacă aş putea măcar să mă ating de haina Lui, voi fi vindecată!“ ²² Isus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!“ Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.

²³ Când a ajuns Isus în casa conducătorului sinagogii şi i-a văzut pe cei ce cântau de jale la fluier şi mulţimea tulburată, ²⁴ le-a zis: „Plecaţi, pentru că fetiţa n-a murit, ci doarme!“ Ei însă râdeau de El. ²⁵ După ce mulţimea a fost scoasă afară, Isus a intrat înăuntru, a luat-o pe fetiţă de mână şi ea s-a ridicat. ²⁶ Vestea despre această întâmplare s-a răspândit în tot ţinutul acela.

Vindecarea a doi orbi şi a unui mut

²⁷ Când a plecat de acolo, s-au luat după El doi orbi care strigau şi ziceau:

– Ai milă de noi, Fiul lui David^[ca]!

²⁸ După ce a intrat Isus în casă, orbii s-au apropiat de El, iar El i-a întrebat:

– Credeţi că pot face lucrul acesta?

– Da, Doamne, I-au răspuns ei.

²⁹ Atunci El le-a atins ochii şi le-a zis:

– Să vi se facă după credinţa voastră!

³⁰ Şi ochii lor au fost deschişi. Isus le-a atras atenţia şi le-a zis:

– Vedeţi să nu ştie nimeni!

³¹ Dar ei au ieşit şi au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.

³² În timp ce plecau ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demoniac. ³³ După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească. Mulţimile se mirau şi ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!“ ³⁴ Însă fariseii ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor!“

Lucrători puţini pentru un seceriş atât de mare

³⁵ Isus călătorea prin toate cetăţile şi satele, dând învăţătură în sinagogile lor, predicând Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. ³⁶ Când a văzut El mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi neajutorate ca nişte oi care nu au păstor. ³⁷ Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini! ³⁸ Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său!“

Trimiterea celor doisprezece

10 Isus i-a chemat la El pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat autoritate să scoată afară duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. ² Iată care sunt numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon, care este numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; ³ Filip şi Bartolomeu^[cb]; Toma şi Matei, colectorul de taxe; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Tadeu^[cc]; ⁴ Simon, zelotul^[cd], şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.

⁵ Pe aceştia doisprezece i-a trimis Isus, poruncindu-le următoarele: „Să nu mergeţi printre neamuri şi să nu intraţi în vreo cetate de-a samaritenilor^[ce], ⁶ ci mergeţi, mai degrabă, la oile pierdute ale casei lui Israel! ⁷ Iar în timp ce mergeţi, vestiţi şi ziceţi: «Împărăţia Cerurilor este aproape!» ⁸ Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţiţi-i pe cei leproşi^[cf], scoateţi afară demonii! Fără plată aţi primit, fără plată să daţi! ⁹ Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, ¹⁰ nici traistă de călătorie, nici două tunici, nici sandale şi nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui!

¹¹ În orice cetate sau sat intraţi, interesaţi-vă cine de acolo este vrednic şi rămâneţi la el până veţi pleca. ¹² La intrarea voastră în casă, salutaţi-l! ¹³ Dacă familia aceea este vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! ¹⁴ Dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din casa sau din cetatea aceea! ¹⁵ Adevărat vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi al Gomorei^[cg] decât pentru cetatea aceea!

Ucenicii vor fi persecutaţi

¹⁶ Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor! Fiţi deci înţelepţi ca şerpii şi fără pată ca porumbeii. ¹⁷ Păziţi-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor^[ch] şi vă vor biciui în sinagogile lor. ¹⁸ Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor, ca să slujiţi drept mărturie pentru ei şi pentru neamuri. ¹⁹ Dar când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum sau ce veţi spune, pentru că ce va trebui să spuneţi vă va fi dat chiar în ceasul acela! ²⁰ Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care va vorbi prin voi.

²¹ Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl, pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. ²² Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ²³ Când vă vor persecuta într-o cetate, să fugiţi în alta! Adevărat vă spun că nu veţi termina de străbătut cetăţile lui Israel înainte să vină Fiul Omului!

²⁴ Un ucenic nu este mai presus de învăţătorul său şi un sclav nu este mai presus de stăpânul său. ²⁵ Îi este de ajuns ucenicului să fie ca învăţătorul său şi sclavului – ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit «Beelzebul»^[ci], cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui!